CONSILIUL LEGISLATIV
Aviz nr. 334 / 2016
AVIZ
referitor la propunerea legislativă privind modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.119/2006 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la Uniunea Europeană și a Legii notarilor publici și a activității notariale nr.36/1995
Analizând propunerea legislativă privind modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.119/2006 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la Uniunea Europeană și a Legii notarilor publici și a activității notariale nr.36/1995, transmisă de Secretarul General al Camerei Deputaților cu adresa nr.PLx121 din 05.04.2016,
CONSILIUL LEGISLATIV
În temeiul art.2 alin.1 lit.a) din Legea nr.73/1993, republicată și art.46(2) din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Legislativ,
Avizează favorabil propunerea legislativă, cu următoarele observații și propuneri:
1. Propunerea legislativă are ca obiect modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.119/2006 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la Uniunea Europeană, aprobată cu completări prin Legea nr.191/2007, cu modificările și completările ulterioare, precum și a Legii notarilor publici și a activității notariale nr.36/1995.
Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice, potrivit art.73 alin.(3) lit.l) din legea fundamentală, iar în aplicarea dispozițiilor art.75 alin.(1) din Constituția României, republicată, prima Cameră sesizată este Camera Deputaților.
2. Menționăm că Secretarul General al Guvernului a transmis Consiliului Legislativ spre avizare, cu adresa nr.148 din 28.08.2015, un proiect de lege având conținut similar cu art.I din prezentul proiect, pentru care a fost emis avizul favorabil, cu observații și propuneri, nr.933/1.09.2015, proiect care a fost respins la data de 21.03.2016 de către Senat, în calitate de Cameră decizională.
3. Întrucât propunerea legislativă are implicații asupra bugetului de stat, este obligatorie solicitarea unei informări din partea Guvernului, în conformitate cu dispozițiile art.111 alin.(1) teza a doua din Constituția României, republicată. De asemenea, ținând cont de art.15 alin.(1) din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și ale art.14 din Legea nr.273/2006 privind finanțele publice, propunerea legislativă trebuie să prevadă sursele de acoperire a micșorării veniturilor bugetare.
4. Din punct de vedere al dreptului european, prezintă incidență directă dispozițiile adoptate la nivelul Uniunii Europene în domeniul cooperării judiciare internaționale în materie civilă și comercială, respectiv: Regulamentul (UE) nr.1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (care se aplică din data de 10 ianuarie 2015) și Regulamentul (UE) nr.650/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și acceptarea și executarea actelor autentice în materie de succesiuni și privind crearea unui certificat european de moștenitor (ce se aplică începând cu data de 17 august 2015).
Din analiza propunerii legislative, reiese că obiectivele demersului legislativ au fost atinse, respectiv stabilirea instanțelor române competente să emită certificatele care atestă caracterul executoriu al unei hotărâri în materie civilă și comercială, atunci când aceasta urmează să fie executată în străinătate (potrivit art.53 sau, după caz, art.60 din Regulamentul (UE) nr.1215/2012); stabilirea competenței notarului public pentru eliberarea certificatului european de moștenitor (potrivit art.64 din Regulamentul (UE) nr.650/2012); reglementarea procedurii de emitere, rectificare, modificare sau retragere a certificatului care însoțește o hotărâre cu privire la o măsură de protecție (potrivit art.71 din Regulamentul (UE) nr.650/2012); stabilirea instanțelor competente să se pronunțe cu privire la cererile de recunoaștere și încuviințare a executării a unei hotărâri străine pronunțate în materia succesiunilor (potrivit art.39, respectiv art.45 din Regulamentul (UE) nr.650/2012); stabilirea instanțelor competente să se pronunțe cu privire la cererile de refuz al recunoașterii, cererile de constatare a absenței motivelor de refuz al recunoașterii în materie civilă și comercială (potrivit art.45 din Regulamentul (UE) nr.1215/2012), cu îndeplinirea condițiilor prevăzute în contextul regulamentelor europene mai sus menționate.
5. În Expunerea de motive nu sunt prezentate cu claritate motivele pentru care s-a optat pentru soluția legislativă de a se acorda competență notarului public în privința cererii privind emiterea titlului executoriu referitor la creanțele necontestate, aspect care face obiectul art.II, spre deosebire de procedura de drept comun prevăzută de Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, respectiv de Legea nr.72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligațiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesioniști și între aceștia și autorități contractante. În acest sens, menționăm că, potrivit art.30-32 din Legea nr.24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Expunerea de motive reprezintă instrumentul de prezentare și motivare a propunerii legislative și trebuie să cuprindă, printre altele, motivul emiterii actului normativ, adică cerințele care reclamă intervenția normativă; impactul socio-economic - efectele asupra mediului macroeconomic, de afaceri, social, asupra mediului înconjurător, inclusiv evaluarea costurilor și beneficiilor - și nu să cuprindă convingeri personale ale inițiatorului.
6. La titlu, pentru o exprimare specifică stilului normativ, este necesară reformularea, astfel:
Lege pentru completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.119/2006 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la Uniunea Europeană, precum și pentru modificarea și completarea Legii notarilor publici și a activității notariale nr.36/1995.
7. Pentru respectarea prevederilor alin.(2) al art.42 din Legea nr.24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, este necesară introducerea, după titlul proiectului, a formulei introductive, cu următoarea redactare:
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
8. La art.I, semnalăm că deși din redactarea părții introductive ar rezulta că se vizează atât modificarea, cât și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.119/2006, aprobată cu completări prin Legea nr.191/2007, cu modificările și completările ulterioare, în fapt, intervențiile legislative sunt doar de completare a art.I din respectivul act normativ cu patru noi articole, articolele I4-I7. Semnalăm însă că din proiect textele art.I5 și I7 lipsesc.
Totodată, semnalăm existența unor părți dispozitive nemarcate, care vizează modificarea și completarea unor articole ale articolelor nou introduse, ceea ce este impropriu stilului normativ.
Ca urmare, recomandăm reformularea art.I, astfel:
Art.I. - După articolul I3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.119/2006 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la Uniunea Europeană, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1.036 din 28 decembrie 2006, cu modificările și completările ulterioare, se introduc două noi articole, art.I4 și I5, cu următorul cuprins:
«Art.I4. - În vederea aplicării Regulamentul (UE) nr.1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială, denumit în continuare Regulamentul nr.1215/2012, se stabilesc următoarele reguli:
Art.1. - În cazul hotărârilor judecătorești, inclusiv al
Art.2. - În cazul actelor autentice întocmite sau ».
«Art.I5. - În vederea aplicării Regulamentul (UE) nr.650/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și acceptarea și executarea actelor autentice în materie de succesiuni și privind crearea unui certificat european de moștenitor, denumit în continuare Regulamentul nr.650/2012, se stabilesc următoarele reguli:
Art.1. - Cererile de recunoaștere și încuviințare a
Art.2. - (1) În cazul atestatului privind o hotărâre judecătoreasă în materie de succesiuni, inclusiv a tranzacțiilor judiciare, pronunțate, respectiv aprobate sau încheiate în România, care urmează a fi recunoscute și executate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, competența de a emite Anexa 1, Formularul I, respectiv Anexa 3, Formularul III, la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr.1329/2014 al Comisiei din 9 decembrie 2014 de stabilire a formularelor menționate în Regulamentul (UE) nr.650/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și acceptarea și executarea actelor autentice în materie de succesiuni și privind crearea unui certificat european de moștenitor aparține
(2) Atestatul privind un act autentic în materie de succesiuni, prevăzut
Art.3. - (1) Certificatul european de moștenitor
(2) În cazul în care calitatea de moștenitor
(3) Notarul public care a eliberat
Art.4. - (1) Rectificarea, modificarea și retragerea
(2) În cazul rectificării, modificării sau retragerii ...
(3) În cazul în care certificatul european de
Art.5. - (1) Contestațiile formulate potrivit art.72 din
(2) Hotărârea prin care se soluționează
Art.6. - Certificatele europene de moștenitor emise ».
9. La art.II, semnalăm că, pentru o exprimare specifică stilului normativ, părțile dispozitive trebuie numerotate cu cifre arabe, iar în cazul în care un articol nu este modificat în integralitate ci doar unele subdiviziuni din cuprinsul acestuia, marcarea textului cu forma abreviată Art., urmată de cifra numeric corespunzătoare, nu este necesară. Totodată, pentru rigoare normativă, este necesară reformularea unor părți dispozitive, astfel:
1. Alineatul (1) al articolului 5 se modifică și va avea următorul cuprins:;
2. La articolul 12, după litera q) se introduc două noi litere, lit.q1) și q2), cu următorul cuprins:;
3. După articolul 13 se introduce un nou articol, art.131, cu următorul cuprins:;
4. Alineatele (2) și (8) ale articolului 20 se modifică și vor avea următorul cuprins:;
6. După articolul 22 se introduce un nou articol, art.221, cu următorul cuprins:;
7. Articolul 23 se modifică și va avea următorul cuprins:;
8. Alineatele (6), (13) și (14) ale articolului 24 se modifică și vor avea următorul cuprins:;
9. Alineatul (8) al articolului 24 se abrogă.;
10. Alineatul (5) al articolului 27 se modifică și va avea următorul cuprins:;
11. Alineatele (1) și (2) ale articolului 39 se modifică și vor avea următorul cuprins:;
13. La articolul 49 alineatul (1), literele a) și f) se modifică și vor avea următorul cuprins:;
16. După alineatul (6) al articolului 60 se introduce un nou alineat, alin.(7), cu următorul cuprins:;
19. Articolul 23 se modifică și va avea următorul cuprins:;
20. Alineatul (5) al articolului 75 se modifică și va avea următorul cuprins:;
21. După alineatul (5) al articolului 81 se introduce un nou alineat, alin.(6), cu următorul cuprins:.
10. La partea dispozitivă care vizează modificarea art.22 alin.(2), semnalăm că, în fapt, este vorba de introducerea acestui alineat, deoarece, în structura actuală a articolului amintit, figurează o singură ipoteză juridică.
Pe cale de consecință, pentru a reflecta în mod corect intervenția legislativă preconizată, partea dispozitivă va avea următorul conținut:
5. După alineatul (1) al articolului 22 se introduce un nou alineat, alin.(2), cu următorul cuprins:.
11. Cu privire la redactarea părții dispozitive potrivit căreia articolul 56 alineatul (1) litera a) se modifică și se introduce o literă nouă, litera a1), semnalăm că este improprie normelor de tehnică legislativă, întrucât sunt vizate două intervenții legislative. Ca urmare, este necesară reformularea, astfel:
14. La articolul 56 alineatul (1), litera a) se modifică și va avea următorul cuprins:
«a) .. ;»;
15. La articolul 56 alineatul (1), după litera a) se introduce o nouă literă, lit.a1), cu următorul cuprins:
«a1) ;».
Pentru aceleași considerente, la partea dispozitivă care prevede că la articolul 61 alineatul (6) se modifică și se introduce un alineat nou, alin.(61), este necesară reformularea, astfel:
17. Alineatul (6) al articolului 61 se modifică și va avea următorul cuprins:;
18. După alineatul (6) al articolului 61 se introduce un nou alineat, alin.(61), cu următorul cuprins:.
12. În ceea ce privește norma propusă pentru art.131, potrivit căreia notarul public dobândește competența de a emite titlu executoriu referitor la creanțele necontestate, semnalăm faptul că, de lege lata, în materia respectivă sunt aplicabile dispozițiile privind procedura ordonanței de plată, prevăzute de Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările ulterioare. Astfel, Cartea a IV-a, intitulată Proceduri speciale, reglementează Titlul IX - Procedura ordonanței de plată (art.1014-1025), în scopul accelerării obținerii unui titlu executoriu împotriva unui debitor și, în consecință, a satisfacerii cu celeritate a creanțelor astfel recunoscute prin intermediul executării directe sau silite.
Totodată, semnalăm că, în momentul de fată, este în vigoare și Legea nr.72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligațiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesioniști și între aceștia și autorități contractante. Actul normativ conține majoritatea normelor de drept material aplicabile în materie și transpune pe plan intern prevederile Directivei 2011/7/UE a Parlamentului și a Consiliului Uniunii Europene, act juridic european care reformează conținutul Directivei 2000/35/CE, în conformitate cu nevoile de actualitate ale pieței, ale operatorilor economici și ale instanțelor de judecată competente și învestite cu soluționarea cererilor decurgând din actele normative citate.
Ca urmare, este necesară stabilirea raportului dintre prezenta propunere legislativă și actele normative sus menționate, pentru a se evita paralelisme în reglementare.
La alin.(1), recomandăm revederea normei, deoarece nu se înțelege dacă sunt vizate și creanțele înscrise la masa credală în cadrul unei proceduri de insolvență.
La alin.(1) lit.b), pentru o exprimare specifică stilului normativ, propunem modificarea textului în partea de debut, astfel:
b) contravaloarea consumurilor de apă, energie electrică, gaze naturale, salubritate sau alte servicii comunitare de utilități prevăzute de Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr.51/2006, republicată, cu modificările ulterioare, .
La lit.g), pentru claritatea și predictibilitatea normei, este necesară reformularea sintagmei sau alte asemenea;.
La alin.(2), în redactarea propusă, nu se înțelege dacă procedura se aplică exclusiv creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani. În ipoteza în care obligația pârâtului constă în a da o sumă de bani, devin incidente prevederile art.1488 din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, privitoare la condițiile plății, în lipsa unei stipulații contrare conținute de dispozițiile contractului intervenit între pârți. Pe de altă parte, temeiul juridic al obligației de a da suma de bani ce revine debitorului trebuie să aibă natură contractuală, așa încât obligația de a acoperi daunele produse printr-un fapt juridic ilicit cauzator de prejudicii nu poate face obiectul cererii de emitere a somației de plată, creanța astfel rezultată neîndeplinind nici condițiile prevăzute de art.663 alin.(2) din Codul de procedură civilă. Propunem revederea normei.
La alin.(2) lit.a), semnalăm că norma este confuză, de vreme ce, pe de o parte, vorbește de creanțe care nu au fost contestate dar care, pe de altă parte, fac obiectul unei acțiuni în justiție. Propunem revederea normei.
13. La textul propus pentru art.221, pentru precizia normei de trimitere, în loc de art.22 lit.g) se va scrie art.22 alin.(1) lit.g).
Formulăm prezenta observație și pentru art.23 alin.(1), caz în care sintagma art.22 lit.a)-g) se va înlocui cu sintagma art.22 alin.(1) lit.a)-g).
14. La textul propus pentru art.62, având în vedere faptul că se modifică întregul articol, este necesară renumerotarea alineatelor, astfel încât actualul alin.(21) va fi care marcat ca alin.(3), iar actualul alin.(3) va fi marcat ca alin.(4).
15. Referitor la norma propusă pentru art.81 alin.(6), apreciem că norma este superfluă, deoarece, de lege lata, art.435 din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările ulterioare, prevede că (1) Hotărârea judecătorească este obligatorie și produce efecte numai între părți și succesorii acestora. (2) Hotărârea este opozabilă oricărei terțe persoane atât timp cât aceasta din urmă nu face, în condițiile legii, dovada contrară..
Menționăm că asupra efectelor hotărârilor judecătorești s-a pronunțat și Curtea Constituțională care, prin Decizia nr.972 din 21 noiembrie 2012 referitoare la sesizarea formulată de președintele Consiliului Superior al Magistraturii privind existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte, și autoritatea legiuitoare, reprezentată de Senatul României, pe de altă parte, a stabilit că Hotărârea judecătorească, având autoritate de lucru judecat, răspunde nevoii de securitate juridică, părțile având obligația să se supună efectelor obligatorii ale actului jurisdicțional, fără posibilitatea de a mai pune în discuție ceea ce s-a stabilit deja pe calea judecății. Prin urmare, hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă se situează în sfera actelor de autoritate publică, fiind învestită cu o eficiență specifică de către ordinea normativă constituțională. Pe de altă parte, un efect intrinsec al hotărârii judecătorești îl constituie forța executorie a acesteia, care trebuie respectată și executată atât de către cetățeni, cât și de autoritățile publice. Or, a lipsi o hotărâre definitivă și irevocabilă de caracterul ei executoriu reprezintă o încălcare a ordinii juridice a statului de drept și o obstrucționare a bunei funcționări a justiției.
PREȘEDINTE
dr. Dragoș ILIESCU
București
Nr.